Amenajarea gradinii-Tipuri de grădini(5/25)

Amenajarea gradinii-Tipuri de grădini(5/25)

De-a lungul timpului s-au conturat mai multe tipuri de stiluri de amenajare a spaţiilor verzi, fiecare cultură punandu-si amprenta prin particularităţi specifice ale stilului.

Dintre acestea cele mai importante sunt descrise mai jos.

Gradina japoneza are ca principal punct de inspiraţie filosofia Zen, urmăreşte o îmbinare armonioasă a spaţiului interior cu natura înconjuratoare. Gradina urmareşte fluiditatea compoziţiei, naturaleţea peisajului, armonizarea omului cu natura. Gradina japoneză încorporează toate elementele naturale, bazinele de apă, piese de bambus, aleile de lespezi de piatră, plante naturale, lampioane, bonsai.

Gradina engleza expune o vedere idealistă asupra naturii înlocuind simetria formală intalnită la grădinile franceze, cu diferite compoziţii exagerat luxuriante inspirate din tablouri ale pictorilor Claude Lorrain sau Nicolas Poussin. În gradina englezeza se pot găsi arbuşti tunşi în diferite forme sau cu forme libere în compoziţii mixte, straturi înaltate de plante perene, o abundenţă de trandafirii şi trandafiri agăţători şi ca piesă centrală, peluza de gazon.

 Gradina franceza supranumită şi grădina formală are la bază simetria absolută, urmărind impunerea ordinii asupra naturii. Ca reprezentant principal al acestui tip de gradină este gradina Palatului Versailles, proiectata de arhitectul

Andre Le Notre. Amenajarea acestor grădini pleacă de la principii de optică şi perspectivă. Aceasta evocă triumful omului asupra naturii prin ordonarea plantelor şi încadrarea florilor în boduri de garduri vii tunse cu precizie. Formele de buxus atent tăiate şi piesele de apă, toate urmăresc o simetrie a formei şi a compoziţiei.

 Gradina rustica este un model de încadrare a spaţiului în natură cu impact cât mai limitat asupra mediului. Gradina are ca obiectiv amenajarea unei zone de relaxare cu elemente tradiţionale în culori calde. O gradină rustică încorporează elemente de lemn,

foişor, caruţă împodobită cu plante, alei cu piatră naturală, iaz, sau fântână cu cumpănă. Plantele în gradina rustică au forme libere necesită puţină îngrijire şi formează direrite aranjamente.

Se folosesc şi compoziţii mixte de flori şi ierburi traditionale, bulbi şi flori de câmp.

În gradina rustică se pot folosi şi legume decorative, pomi şi arbusti fructiferi şi boltă de viţă de vie.

 Gradina olandeză este caracterizată de amenajări pe spaţii mici cu plante majoritatea conifere de talie pitică. Plantele se montează în compoziţii mixte, compacte. Sunt prezenţi şi arborii cu o corană tunsă palmetă sau cubic, abundă hortensiile şi bulbii de lalele. Compoziţiile sunt libere şi variază dar se urmăreşte impactul placut vizual şi întreţinerea minimă.

 

Gradina acvatică are ca piesă centrală existeţa unui iaz sau unei cascade cu iaz.

Se urmăreşte realizarea unui peisaj echilibrat între piesa de apă şi plantele care o încadrează. Se pot folosi plante care se pretează la plantarea lângă apă cât şi plante care trăiesc în apă la diferite adâncimi. Se pot folosi şi peşti, însa ţinând seama la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească bazinul pentru de iernarea lor. Pentru un efect sonor se poate construi o cascadă cu pompă electrică alaturată iazului. Iar pentru un efect vizual deosebit se pot monta spoturi atât pe uscat cât şi în apă.